Inchide
De-ale mele

Aventuri cu pisici. Viata alaturi de trei pisici

Aventuri cu pisici

Nu mi-au placut animale dintotdeauna… Nu stiu de ce, poate din lipsa de timp… Imi placea insa sa le vad si sa ma joc cu ele… Mi-am promis insa ca atunci cand voi putea, voi avea animale prin preajma si prin urmare si … aventuri cu pisici.

Consideram ca e greu sa te ocupi de ele, ca e greu sa strangi dupa ele, ca nu poti sa le oferi atentia, grija si spatiul de care au nevoie.

Au trecut multi ani de atunci si lucrurile s-au schimbat usor, usor…

Locuiam la bloc (poate si asta a fost motivul pentru care nu am avut animale) undeva prin sectorul 3 al Bucurestiului, o zona frumoasa dar frenetica, putin cam zgomotoasa pentru gustul meu. Un bloc comunist plin de batrani agasanti care le stiau ei pe toate, cu metehne si reguli de scara de bloc carora nu am putut sa ma supun…

Ma simteam inchistat, nu ma simteam acasa cand ajungeam acolo… era pentru mine doar un loc de dormit. Am realizat destul de repede ca nu este ce imi doresc, asa ca am facut tot posibilul sa scap din acel “chin”. Am reusit asta acum sase ani, prin 2012… Desi consoarta, fiind mai conservatoare din fire nu prea privea cu ochi buni aceasta schimbare, deja era satula de cate facusem pana atunci… voia sa ma potolesc… si m-am potolit insa dupa regulile mele.

In fine, nu va mai plictisesc cu amanuntele. Asa ca, scurt pe doi, ne-am mutat la casa dupa vreo 3 luni de peripetii… Inainte de asta tot negociam daca sa emigram sau nu. Nu am emigrat, din prostie. Plecam din tara de cate ori putem ca sa uitam de tot si de toate si mai ales de politicieni… Era totusi prea radical pentru toata familia, desi nu stiu cat apreciaza ei asta… In fine, revin la cele 3 pisici… ?

Deci, cum am zis, ne-am mutat la curte, dupa 3 luni de peripetii, de construit, de noroi si de alte probleme… nu va inchipuiti ca am constuit cine stie ce, doar o casuta dupa gustul si asemanarea noastra…. Mica simpla, intima… cam mare insa pentru noi doi… moment in care am decis sa ma umplem spatiile… cum de copii inca nu ne ardea, am zis sa le umplem cu ceva oratanii…

Pus pe gandit, propus… vorbit cu consoarta, tu ce vrei, eu ce vreau, bla, bla bla…

Eu am propus papagal. Consoarta a zis ca are deja unu la usa si prin urmare nu mai vrea sa aiba grija de inca unu. OK , respect dorinta desi asemanarea cu nevinovata inaripata nu prea mi-a placut, recunosc…

Am propus apoi pesti… Ea, nu cas’s prea muti… Bai, ma lesi’ ca iti fac eu scandal daca asta vrei… ea nu si nu… Ok, nu si la pesti… te-ntelegi cu nebuna…

Vazand eu ca treaba nu merge pe drumul cel bun am zis ca trebuie sa apelez la “psihologia inversa”… Nu o scot la capat si tot fara oratanii raman, ma tot saturasem sa aud ecoul peretilor, trebuia sa umplu golurile, asa ca o las usor, sa propuna ea.

Bine mama, papagal nu, pesti nu… tu ce … oratanii vrei. Raspunsul a venit sec si scurt… pisica. ☹

Dintre toate orataniile din lume tu vrei pisica! Pai nu puteai sa alegi si tu o iguana, un hamster, o gaina ca Iulia Albu… macar gaina mai face un ou ceva, mancam si noi eco, ca tot ne-am mutat la curte… Pentru numele lui Dumenzeu, alege si tu ceva mai de soi, mai de casa noua… auzi, pisica… prea banal…

Si pisica a fost… asa a aparut in viata noastra MauMau… Asa o cheama pe pisica noastra, deh lipsa de imaginatie la alegerea numelui. O europeana neagra tuci dintr-un tata tomberonist si o mama necunoscuta. Am adus-o tocmai de la soacra-mea. Drum lung si plin de miorlaieli…

Mici aventuri cu pisici

S-a acomodat repede, si desi nu eram prea incantat la inceput, ne-a umplut viata de bucurii mici… Cand ne-am mutat la casa eram singuri in mijlocul campului si toata acea imensitate de camp era al ei… Toate pasarelele, toate soparlitele si toti soriceii de camp, tot ai ei erau, innevitabil… O avem de 6 ani, e un spirit liber… si ne asteapta in fiecare zi sa venim acasa … Pe la ora 17  se aseaza tacticos pe terasa din fata si urmareste toate masinile care trec pe drumul principal. Cand ne simte, trece prin ulucile de la gard si ne iese in intampinare… Asta da loialitate.

Imi aduc aminte de o patanie din primul an de stat la casa… Era vara si cald, stateam pe terasa de vorba cu consoarta. Tot auzeam un stol de ciori croncanind intr-un nuc din mijlocul campului… Nu ne sinchiseam prea tare de asta, nu’ma ca incepusera se se agite cam tare si sa faca un zgomot de nedescris… Ma uit mai atent, nimic … da’le-n colo mai facusera asa si in trecut… numa ca un miorlait ne-a atras atentia… MauMau a noastra era in nuc la vanatoare de ciori… ea o mana da pisica se dadea la un stol de ciori…

Probabil asemanarea de culoare a facut-o sa creada ca sunt surori, nu’ma ca ciorile erau de alta parere…  Intre timp si MauMau si-o fi dat sema ca alea’s pene si nu blana si ca, in acest caz legatura de rudenie este exclusa… Asa ca, ce sa fac, fugi si salveaz-o pe MauMau… asa au inceput ale noastre aventuri cu pisici

Dupa 4 ani a aparut si Mishu, un motan, tot negru si zurliu… asta adus de la soacra-sa… ca deh trebuia sa egalez situatia. Asta alta pramatie. Face ce vrea, cum vrea si cand vrea… Nu te’ntelegi cu el decat cand are el chef… A venit julit pe la picioare de 3 ori pana acum si tot de-atatea ori am fost cu el la doctor… E motanul meu, si recunosc ca imi seamana…baga spaima in consoarta in fiecare primavara si toamna, caci aduce pe pres trofee cu coada…fara viata… deh aventuri cu pisici…

Utima oara a intrat in casa cu ceva in gura, nu am vazut ce… consoarta era deja cocotata pe lustra banuind ca e ceva cu coada… nu era cu coada… era cu pene… Evident ca natangul a scapat-o si inaripata s-a chinuit vreme de 3 minute sa iasa din casa… In ciuda eforturilor noastre de a o salva, nu a mai apucat, caci natangul nostru, din 3 sarituri treaba era gata. A cazut cu vrabia’n dinti in chiuveta de la bucatarie … ce a ma plans consoarta dupa vrabie, dar ce am mai plans eu ca a trebuit sa strang toate penele din casa… deh aventuri cu pisici … Uite asa e viata mea cu trei pisici.

Da, trei, nu m-am tampit inca… caci trei am. A treia e… consoarta… cel mai greu de stavilit si blonda pe deasupra… la cate am patit cu ea nici eu nu mai stiu cum de mai sunt intreg la minte, si nici nu vreau sa va povestesc… ?

Una peste alta, nu ma plang, e bine sa ai pisica, deoarece asa ai parte si de aventuri cu pisici… te trezesti devreme, nu intarzii la job…ca deh la 5 jumate le taie foamea si te cotropesc… mai dormi daca mai poti. Nici daca le lasi afara nu scapi, am incercat-o si pe asta… Au invatat sa sara pe clanta de la usa, si sar in tandem ca la jocurile olimpice, cand una, cand alta de zici ca au fost antrenate de Belu si Bitang…

Asa ca, dragii mei, alegeti pestii asta daca nici voua nu va place sa fiti cel de-al doilea papagal din casa… ?

Tags : aventuri cu pisicimotanperipetii cu pisicipisicapisici