Inchide
De-ale mele

Educatoarea, țiganii și bibelourile din bibliotecă

File de copilărie

Educatoarea, țiganii și bibelourile din bibliotecă

M-am născut și am copilărit în Alexandria, într-un cartier mărginaș, plin de verdeață și oameni liniștiți care ieșeau în fiecare seară la o șuetă pe bancă, într-un bloc comunist cu mulți copii. Toate amintirile plăcute din acea perioada le am, toate semnele de bună purtare, cum spune mama, tot de atunci, cei șapte ani de acasă, dojanele mamei, exercițiile chinuitoare la matematică, fotbalul de pe stadion sau furatul de petale de trandafiri de dulceață de la unitatea militară… Educatoarea, țiganii și bibelourile din bibliotecă

Mama era educatoare, făcea naveta în fiecare zi cu trenul până la Buzescu, un sat recunoscut și acum pentru casele țigănești cu turnulețe și masinile Mercedez. Îmi aduc aminte de serbările la care mă lua, la bătaia pe microfon cu fata directorului de școală cine să cânte prima, la joaca din curtea grădiniței, la mersul de mână cu mama făcând recensământul copiilor din sat, bătând din poartă în poartă, întâlnindu-ne cu câte o bunică care ne mai dădea o punguță cu caise, câteva mere zemoase sau căteva oușoare cu galbenuș portocaliu. educatoarea

Hai, doamnă, intrați!

Nu știu ce vârstă să fi avut pe atunci, dar îmi aduc aminte de o întâmplare trăită în acea perioadă.  Iubeam să merg cu mama să faca recensământul copiilor, să îi aducă la grădiniță, aceasta fiind o cerință a partidului, un lucru bun, de altfel.  Am ajuns la un moment dat la o familie de țigani bogati, care aveau în acea zi un botez. Mama avea în grupa pe unul dintre fiii familiei respective.

Țiganca, îmbrăcată de petrecere ne invită în cortul din spatele casei să servim ceva, că doar “doamnă am tăiat vreo doi porci pentru botezul ăsta”. Mama nici nu se gândea să mergem noi la petrecere, și cu multă diplomație, uitându-se la ea, îi spune că nu putem deranja.  Avem cateva ore de când tot umblaăm din poarta în poarte, suntem și pline de praf și obosite, plus că trebuie neapărat să prindem trenul de 8. Țiganca tot insista. Normal că și-a dat seama de ce nu vrea mama să intrăm, așa că ne-a invitat în casă. Am rămas fără cuvinte când am văzut marmura, televizorul color, covorul în care ți se afunda piciorul, biblioteca cât tot peretele, în care nu erau cărți, dar bibelourile cu ciobanași, peștii, copilul cu pălărioară care dă la pește, fetița care cară covata cu apa, toate stăteau la loc de cinste. bibelourile din bibliotecă

La vremea aceea lucrurile văzute în casa țigăncii m-au uimit, dar acum acestea nici nu contează. Sunt lucruri si atât…

Tags : amintiri din copilarieeducatoaregradinitatiganii din buzescuviata in balon
Alina Steinberg

Autorul Alina Steinberg

Lasati un raspuns

Solve : *
21 × 20 =