Inchide
De-ale mele

Viata intre job si fericire sau cum sa nu uiti de tine

Viata intre job si fericire

In ultimii ani, cu precadere in ultimii 5 ani, si cel mai probabil o data cu inaintarea in varsta, mi-am schimbat putin felul in care gandesc… Asta nu inseamna neaparat ca am renuntat la vicii sau mai neaos la “bad habits”… No way. Si aici au intervenit schimbari, dar nu atat de mari incat sa ma laud cu ele. O data cu varsta implicit a venit si maturitatea, iar de aici probabil si schimbarile in gandire.

A fost o perioada de framantari, acum 5 ani, in care o intrebare ma tot “freca la menta” si nu imi dadea pace… De ce muncesc atat de mult? De ce uit sa ma bucur mai mult de viata… Cei drept, inaintea framantarilor, am cam primit niste semne de la “nivelul superior” – pe la 24 de ani cand am ramas fara bila… 🙂 (sincer nici acum nu-i simt lipsa 🙂 )

Am mii de exemple in jurul meu, de la familie pana la colegii de munca sau amici, care nu imi pot da un raspuns onest la intrebarea asta? Parca suntem setati sa muncim… Cel mai des raspuns primit a fost: pentru copii…. Oare? De ce prezenta unui copil te face sa uiti de persoana ta?

Nu stiu daca sunt mai fericit sau mai bogat neavand copii… Si nici nu spun ca din egoism nu am… Pur si simplu nu a fost sa fie, iar acum e prea tarziu. Dar sa revenim, caci nu despre persona mea vreau sa va vorbesc…

Un alt raspuns a fost lipsa banilor… ok il pot accepta ca un raspuns onest, insa daca pana la 35 de ani, sa zicem, nu ai reusit sa iti pui in valoare cunostintele acumulate (prin orice metoda: scoala sau experienta)  ca sa “te vinzi” pe un salariu corect, atunci ai o problema din start si ai nevoie de un restart general… Nu e tarziu sa il faci si la 35 de ani, insa nu vei mai avea puterea de la 25, dar cel mai probabil daca il faci cu cap ai toate sansele ca la 40 sa recuperezi tot ce ai pierdut… iar pana la 60-70 sa te bucuri de viata.

Si mie imi lipsesc banii cateodata, dar macar asa nu le duc grija… Ii fac si ii cheltui, cel mai des pe vacante, chiar daca familia ne mai dojeneste pentru asta… Pun pret pe asta mai mult decat pe o masina noua sau pe un telefon de fite.

Nu am invidiat niciodata oamenii care fac bani si averi, …bravo lor… dar oare sunt si fericiti!? Pe pamant am venit goi si plecam cel mai probabil tot asa… si atunci, la ce bun atatea framantari!?

Copiii pe la 24 de ani deja parasesc “cuibul” (in cazul meu la 18-19 ani, deh, am fost mai ”agitat”), iar daca nu o fac si locuiesc inca cu tine, insemna, cel mai probabil, ca nu au invatat de la tine tot ce trebuie ca sa se descurce singuri … Cel mai probabil problema a fost la tine si nu la ei…

Daca deja ai copii de 24 de ani, cu siguranta esti pe la 50+ de ani. Incearca sa te uiti in urma si sa vezi ce ai facut pana acum… Incearca sa iti amintesti clipele de fericire, sa iti amintesti trairile si locurile pe care le-ai vizitat si ti-au placut. Daca te bucura ce vezi, gandeste-te ca astea sunt lucrurile care au contat in viata ta, cu asta ramai…

Pe mine ma bucura sa revad pasaje din viata mea, sa am ce sa povestesc cu prietenii la un gratar, sa imi aduc aminte de locurile pe unde am fost… Asa s-a nascut si acest blog :). Mi-am dat seama ca peste 5-10-100 de ani voi uita multe lucruri… Aici macar le am scrise si le revad ori de cate ori vreau sa fiu fericit.

Asa ca, munciti, faceti bani, dar nu uitati de voi.