Inchide
De-ale mele

Cand iti dai seama ca job-ul tau nu mai este ce iti doreai?

Cand iti dai seama ca job-ul tau nu mai este ce iti doreai ?

Cand iti dai seama ca job-ul tau nu mai este ce iti doreai?
Am stat mereu si m-am straduit sa imi dau seama care este raspunsul la aceasta intrebare…

Nu exista un raspuns general valabil si multi raman la job-ul actual doar prin prisma constrangerilor materiale. Problema in acest caz este ca neajunsurile de la job se rasfrang cel mai des acasa, refulezi in familie si asta dauneaza. Nu iti mai suporti consoarta, care se straduie sa te inteleaga, nu iti mai suporti poate copii, iti vine sa te refugiezi, sa scapi de toate sa dispari pentru o vreme… dar nu poti. De cele mai multe ori banii devin o problemea si te gandesti ca iti raman ratele neplatie, poate scoala sau gradinita copiilor… pare o situatie fara scapare… ce faci!?

Ei bine, disperarea nu este o solutie, lucrurile trebuie tratate cu calm. E drept ca de cele mai multe ori lucrurile au ajuns la o anumitea limita a suportabilului… si din inertia momentului iti vine sa trantesti usa si poate sa emigrezi. Nu stiu daca asta e cea mai buna solutie… si o sa iti spun de ce:

Am lucrat in cateva firme, mai mici sau mai mari, intotdeauna am plecat din toate fara certuri, fara suparari, am petrecut cel putin 2 sau 3 ani intr-o firma pana sa ma decid sa plec (in unele insa am lucrat mult prea mult)… in toate cazurile am ramas cu o sumedenie de prieteni. Sunt una dintre acele persoane care a fost de ambele parti ale baricadei: si angajat, si patron… Nu pot spune care mi-a placut mai mult, poate nici una, nici alta… de ce? Ei bine, toate au avantaje si dezavantaje

Angajat sau angajator, aceasta e intrebarea…

Multi angajati isi urasc sau invidiaza patronii, iar multi patroni nu stiu sa aprecieze ce au. De cele mai multe ori, atunci cand le pleaca un angajat, il regreta doar dupa ce isi dau seama ca nu il mai au… Este exact ca intr-o relatie. Orgoliul este mare, iar replica cu “sunt 1000 de angajati care asteapta la poarta sa iti ia locul” este pe buzele tuturor patronilor si, cam general valabila, indiferent de varsta pe care au… Personal, pana acum nu am intalnit patron de firma care sa recunoasca pierderea unui angajat

Problema e ca vremurile s-au schimbat putin, si continua sa se schimbe. Ambele tabere trebuie sa inteleaga ca dialogul este cea mai buna solutie. Angajatul trebuie sa stie cum si cand sa ceara, iar angajatorul trebuie sa stie cum si ce sa ofere.

Cand ai dreptul sa spui ce iti doresti?

In general, angajatilor le este frica sa faca asta si de aici incep frustrarile si ura… De ce sa iti fie frica sa ceri!? Daca stii ca tot ce ai facut a fost bine, daca stii ca ai adus beneficii firmei, daca stii ca ti se cuvine, cere. Initiaza tu dialogul. Dar gandeste-te intai tu, daca meriti.

Cand trebuie sa ofere un patron!?

In 80-90 la suta din cazuri, acestia uita sa ofere si beneficii. Poate orbiti de profit, constransi de bugete, uita sa ofere. Nu generalizez, am spus 80-90%… stiu, procentul e mare. Nu exista o scuza ca nu ofera ceva… dar macar trebuie sa vorbeasca, sa inteleaga, sa promita ca imediat ce se va putea va oferi, si, cel mai important, sa se tina de promisiuni… asta daca vrea sa isi pastreze angajatul si daca considera ca acesta merita.

Ce vrea un angajat!?

De cele mai multe ori raspunsul este simplu, bani. Ei bine, nu in toate cazurile totul se rezuma la bani sau nu ar trebui sa se rezume strict la bani… Poate ca si angajatul isi da seama ca patronul sau dupa caz managerul nu are buget sa ridice salariul prea mult, cu toate astea ar fi bine ca un patron/manager sa compenseze cu alte lucruri cum ar fi: conditii mai bune de lucru, o promovare pe un post mai bun, facilitati in cadrul firmei, un abonament la sala, o asigurare medicala, poate bonuri de masa in caz ca nu le-a dat deja, vouchere de vacanta, team building-uri (a se citi sprit building), sau zile libere suplimentare (PLATITE) etc. Orice patron stie ca poate sa ofere lucruri, trebuie sa si vrea sa le ofere…

Un alt aspect important pe care patronii in marea lor majoritate uita sa il faca: daca ai beneficii de pe urma angajatilor tai, fii mandru de ei si spune-le si lor asta. Daca ai cerut angajatilor tai eforturi sustinute si ai capatat ce ai vrut, multumeste-le pentru asta…

Ce vrea un patron?

Ei bine, raspunsul este tot bani. Vrea bani pentru ca are o droaie de angajati de platit, impozite la stat si mai vrea si el un profit, ca doar din acest motiv si-a facut firma. Problema e ca in situatia actuala patronii vor multi bani. Pe langa angajti au de platit si impozitele care in Romania sunt mari, iar din cauza asta profitul nu le pare suficient de mare… de cele mai multe ori vor profit si il vor repede.

Ce mai vrea un patron, ei bine vrea angajati buni, competenti, dedicati muncii pe care o fac in cadrul firmei… isi mai doreste ca angajatii lui sa nu fure, sa nu vanda secrete, sa munceasca cat mai mult si cat mai bine, pe undeva e normal sa vrea asta… insa toate astea au, pana la urma, un pret, care de cele mai multe ori trebuie sa se reflecte in salariul platit sau macar in alte beneficii.

Tocmai aici intervine smecheria si abilitatea unui patron. Trebuie sa stie sa ceara, dar sa si ofere. Trebuie sa le imbine in asa maniera incat ambele parti sa fie, la final, fericite. Este exact ca un joc, dar fara invinsi si invingatori.

De ce nu sunt bune scuzele!?

Cea mai des intalnita scuza a patronilor este “am avut/am probleme” de toate genurile, cu firma, cu incasarile, cu platile, cu importurile, cu plata salariilor sau a bonificatiilor etc.

Cea mai des intalnita scuza a angajatilor este tot “am avut/am probleme” si tot de toate genurile, am fost bolnav, am copilul bolnav, a intarziat tramvaiul, metroul, am rata la banca mare etc.

Toti au probleme si nu se feresc sa le expuna ca pe o scuza. Din punctul meu de vedere nu este neaparat rau ca iti expui problemele, este omenesc sa te justifici, fie ca esti patron, fie ca esti angajat, insa aceste scuze nu sunt acceptate la nesfarsit.

Cum stii ca job-ul tau nu mai este ce iti doreai?

Iata cel mai simplu exercitiu:

Ai un job de 2-3 ani, esti fericit ca il ai.

  1. Te trezesti dimineata si te duci la birou cu zambetul pe buze. (Poate ca nu te intorci tot zambind).
  2. Esti multumit ca salariul iti vine la timp. Iti ajunge sa platest ratele si/sau scoala copiilor.
  3. Iti poti face planuri pe termen lung (ex: de casa sau masina) sau de vacanta/e.

Daca 2 din cele 3 puncte nu sunt indeplinite atunci e cazul sa schimbi ceva, sa cauti ceva mai bun. Vei gasi, nu iti face probleme. Nu continua sa lucrezi la un job din constrangeri, oricare ar fi ele. Gandeste-te ca daca de 2-3 ani lucrezi acolo si nu esti multumit, in urmatoarea firma vei mai pierde cel putin atata timp ca sa te obisnuiesti si sa iti dai seama ca job-ul tau nu mai este ce iti doreai … si uite asa se duc anii.

De cealalta parte 1-2 ani sunt extra-suficienti (uneori poate mult prea mult) pentru ca un patron sa isi dea seama daca acel angajat merita sa ramana in firma sau mai bine renunta la el.

La urma urmei toata lumea doreste stabilitate, iar asta se obtine prin dialog si compromisuri de ambele parti… Asa ca, cere si vei primi daca meriti… Daca nu, keep walking