Inchide
De-ale mele

Lecția de caligrafie

Lectia de caligrafie

Mi-a plăcut dintotdeauna să scriu. Era un exercițiu al minții. Mă făcea să plutesc ținându-mă de petalele toporașilor de primăvară, zburând pe deasupra poienițelor pline de mărgăritar, atingând aripile fluturilor și simțind adierea vântului printre codițe. Eram o fetiță năzbâtăioasă la școală, tot timpul aveam genunchii rupți, coatele bandajate și vânătăi… La școala eram veșnic pusă, în pauză, să păzesc ușa clasei.   (lectia de caligrafie)

Îmi amintesc de prima zi de școală, de stiloul roșu cu peniță de aur care m-a ajutat să pătrund mai ușor în tainele caligrafiei. Tot timpul mi se spunea “Trebuie să scrii frumos, noi când eram în clasa I aveam chiar și o oră de caligrafie.” Nu poteam sa scap tocmai eu, așa că făceam bucle, acolade, bețișoare, bastonașe pe caietul special cu linii punctate și coperte albastre. Ne pregătea domnul învățător pentru literele, cuvintele și propozițiile clasei I.  (lectia de caligrafie)

Caligrafie cu stiloul rosu…

Toți copiii își doreau la grădiniță să ajungă la școală. Eu nu. Dar a trebuit să o fac și pe aceasta. Îmi aduc aminte de cea mai lungă lecție de caligrafie cu bastonașe pe care am susținut-o intens, timp de vreo patru ore, într-o seară liniștită de iarnă. Eram cu tata acasă și ca orice copil, după ce își termină temele, trebuie să facă și muncă independentă. “Puțin exercitiu în plus nu strică”, îmi spune tata și se așează liniștit în canapeau din sufragerie cu rebusul în mână. Eu, copil ascultător, nu puteam să ies din cuvântul lui, așa că am început temeinic să pun bastonașele oblice, de la dreapta spre stânga, de sus în jos pe filele caietului special cu linii punctate și coperte albastre. Cred ca stiloul cel roșu învățase între timp să scrie singur… asa mi se parea la acea vreme… Din când în când mă opream, mutam stiloul în mâna stângă și, cu putere, scuturam mâna dreapta, o odihneam puțin. Gata, și-a revenit, puteam scrie mai departe. ? Și uite cum s-au scurs ușor mai bine de patru ore… paginile se tot umpleau de bețișoare, iar tata tot nu se trezea, căci lumea cuvintelor încrucișate fusese ocupată de lumea viselor… Am scăpat de tortura scrisului de-abia când a venit mama de la ședință altfel, trebuia să mergem la prima oră la librărie să cumpărăm un caiet nou și o călimară cu cerneală albastră… Cu toate astea am fost mândră de mine, erau cele mai frumoase bastonașe din viata mea… Ei m-au lăudat atunci, dar și acum, după atâția ani, de fiecare dată cand își aduc minte de lecția de caligrafie râd cu poftă.  ? (lectia de caligrafie)

 

lectia de caligrafie
Tags : amintiri din copilariecaligrafiescoalaviata in balon
Alina Steinberg

Autorul Alina Steinberg