Marele Bazar din Istanbul si arta negocierii
Marele Bazar din Istanbul – Arta negocierii. Raiul bijuteriilor de aur. Ceramica colorata si multe haine. 61 de strazi, 4000 de magazine, 20 de intrari si o harta. Am fost de doua ori in acest labirit de stradute, magazine si turci care te agata sa intri in magazinul lor.
Marele Bazar din Istanbul este o experienta, cu multe strazi de colindat, cu turci experti in arta negocierii, insistenti, uneori agasanti, care te invita in magazinasul lor la un ceai, un rahat turcesc si o farfuriuta cu cateva smochine. Iti prezinta, bineinteles, si ce au ei de vanzare.
Te incanta cu o esarfa lucrata manual din fir natural, iti deschid un geamantan plin cu bijuterii, asta dupa ce turcul s-a uitat la mine, m-a scanat si si-a dat seama ca in afara de cercei si verigheta nu am prea mult aur. Asa ca apare cu un dulapior din spate.
Avea cateva sertare pline cu lantisoare de aur de diverse dimensiuni si grosimi, inele, cu pietre, impletite sau simple. Si incepe sa imi puna pe deget diverse modele. Multumesc, dar nu port, ii spun politicos. El tot insista. Nu imi place genul acesta de abordare, dar de fiecare data am intrat in jocul lui, i-am zambit, am probat, dar nu m-am simtit obligata sa cumpar ceva.
“Cat e tricoul” in Marele Bazar din Istanbul
Aglomerat aproape in fiecare zi, mai putin lunea cand este inchis, Marele Bazar din Istanbul este o lume separata in interiorul unui oras colorat. De fiecare data ne-am cumparat cate ceva, o amintire frumoasa din cea mai vizitata piata acoperita din lume. Stiam ca turcii iubesc fotbalul, ii iubesc pe Gica Hagi, Gica Popescu si Mircea Lucescu. De fiecare data cand spuneam ca suntem din Romania, acesti trei oameni ai fotbalului erau enumerati. Dar sa fii atat de impatimit de fotbal, incat sa dezbraci turistul in Marele Bazar din Istanbul e greu de crezut. Dar in mare cam asa a fost. Ne plimbam, facem poze, admiram ceramica si lampile cu lumina difuza, reflectata prin bucatelele de sticla colorata. Mircea purta un tricou verde cu un imprimeu care i-a atras atentia unui turc. UFO – United Football Organization – Un simplu cap de alien si un text explicativ sucar… Si turcul devine agasant.
- Hello, my friend. De parca eram prietenii lui de-o viata, fusesem cu o seara inainte la un ceai si un dans al dervisilor langa Moscheea Albastra :).
- Nu vrei sa imi dai tricoul tau? Mircea se uita uimit la turc, apoi la mine, si relaxat ii spune.
- Nu am altul de schimb, iar eu aici nu pot sa imi arat fizicul atletic J. Nu pot, imi pare rau.
- No problem, my friend. Pleaca in graba turcul si ne gandim, gata am scapat. De unde, nici gand. Apare turcul nostru cu un tricou de schimb pentru Mircea.
- Uite, acum ai cu ce sa te schimbi, hai, imi dai tricoul tau. Iti dau 100 de dolari. Mircea face ochii mari, parca nu ii venea sa creada si ma intreaba:
- Ce sa fac, sa-i dau tricoul.
- Da, a fost raspunsul meu. Este un simplu tricou, daca lui ii place. In plus, iti da pe el 100 de dolari. 🙂 Turcul avea tot zambetul turcesc pe fata, crestea inima in el de fericire ca impremeul lui o sa sparga piata din Marele Bazar din Istanbul. Probabil deja isi facea calcule cate o sa vanda, nici prin cap nu ii trecea ca Mircea o sa-l refuze.
- My friend, nu pot. Imi place prea mult, este o amintire sentimentala pentru mine, ii spune Mircea turcului.
Or fi turcii asi in arta negocierii, dar cu berbecul incapatanat nu te poti pune. Cum, domnule, castigi atat de usor 100 de dolari si tu nu si nu. Nu mi-a venit sa cred, iar de turc mi-a fost mila. Toate calculele, toate castigurile lui au fost date peste cap. Asa ca daca ajungi vreodata in Marele Bazar din Istanbul si turcul doreste sa iti cumpere tricoul nu sta pe ganduri. Negociaza putin si vinde-l :).
